Prezent Ostil feat Valentina – Dă-Mi un Semn

Strofa 1: Ariana:
În genunchi la o icoană plâng mereu, ceva îți cer,
Oare chipul meu în lacrimi a ajuns până la cer?
Oare, ai auzit de câte ori te-am rugat?
Oare, ai văzut tot ce mi s-a întâmplat?
De ce mă lași la greu, nu-ți e greu să mă privești?
Atâtea teste dificile, de ce mă ispitești?
Ești atât de sus, nici nu te văd, ești departe,
Eu pe pământ, tu-n cer, o viață ne desparte.
Dă-mi te rog un semn, nu pot să mai aștept,
Poate o să te cunosc când pun mâinile pe piept.
Nu mai știu ce vreau, poate că cer prea mult,
Aud atâtea voci, dar pe cine să ascult?
Haide, dă-mi un semn, să aștept nu mai pot,
Parcă sunt într-un ocean și nu știu să înot,
Mă înec în lacrimi pline de curiozitate,
O rugăciune se înalță mai presus de toate.

Refren: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Nu mă aude, parcă am strigătele surde,
N-am curaj, noroc, n-am soartă, n-am credință pentru noi,
Dar cu-n semn tu îmi poți aduce toate astea înapoi.
Valentina:
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.

Strofa 2: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Priviri umede vin să spele toate vorbele ude.
Alungat de visele târzii, în loc de copii,
Mi-am dat viața muzicii ca să mă poți auzi.
Ia-mi păcatele, învață-mă sau dă-mi un semn că mă privești,
Dă-mi curaj să am credință de acolo de unde ești.
Rămân „present” până la moarte, tu mă judeci, te recuz,
Când „ostil” ca aerul pe care îl respiri, te refuz.
Dă-mi un semn, doar un semn, că însemn, ca să fiu demn,
Să alung teama care cade pe mine ca un blestem.
Ia-mi vederea, ce văd doare, ia-mi auzul, ce aud doare,
Fă-mă mut într-o lume care pur și simplu moare.
Îți dau sufletul, dă-mi cerul, îți dau inima, ia-mi viața,
Sau uită de mine și lasă-mă cu speranța,
Lasă-mă cu speranța c-o să reușesc,
Să-nchid ochii, dar imagini vii încă mă urmăresc.

Refren: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Nu mă aude, parcă am strigătele surde,
N-am curaj, noroc, n-am soartă, n-am credință pentru noi,
Dar cu-n semn tu îmi poți aduce toate astea înapoi.

Strofa 3: Valentina:
Alungat de propriile gânduri,
Hăituit de întrebări și-alte întrebări printre rânduri,
Plutești în derivă, nu găsești,
Puterea să încerci să zâmbești,
Și acum îți strigi secătuit durerea oarbă,
Din priviri o doamnă-n negru pare să te soarbă,
La rugăciuni primești răspuns ignoranță,
Când încă aștepți doar un semn de speranță.
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.