– Strofa 1 –
Fără zâmbet, fără lacrimi și fără inimă
O privire-ntunecată și mult prea amorțită
Afara plouă tare, la ușă e un tunet
Pereții camerei nu oferă niciun sunet
Când mi-ai smuls aripa te-ai întrebat cumva
Dacă am învățat să zbor sau va urma?
Sângele tot îmi curge, nu se satură, n-ajunge
Trupu’ ăsta tot plânge și puterea mi-o frânge
Ascultă, ascultă, ascultă, ascultă-mi gândul
Cum ceasul ticăie și vântul timpul alungă
Cum scrisoarea ce o scriu de sânge e pătată
Și când o primești ziua va fi blestemată
Mă uit în oglindă, încep mă cert cu mine
Am atâtea fețe da’ niciuna nu-mi convine
Plutesc dus pe-un nor de fum și alcool
Ce-a umplut sufletu’ când era prea gol.
– Refren x2 –
Rece, și mai rece, și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece.
– Strofa 2 –
Îngerul meu din interior se simte captiv
Are o aripă frântă și este inofensiv
Încearcă să evadeze, da’ nu poa’ să viseze
Și oricât s-ar închide-n el nu poa’ să nu creeze
Oameni parșivi în lumea asta își caută norocu’
El se simte învins, nu poate să stingă focu’
Are suflet curat, dar orgoliu pătat
Și e într-una tripat pe cei ce l-au descurajat
Se întoarce acasă chiar de se simte trădat
Și speră că cei ce l-au tot rănit acuma s-au schimbat
Știe rău s-alunge, de greutăți chiar nu fuge
Are drumu’ nebun însă cu calm îl parcurge
Are un țel de atins, mai multe uși de deschis
Și un foc mult prea pătrunzător ce trebuie stins
Are tupeu mereu chiar dacă e patima
Și merge-ntruna neînvins și fără-o aripă.
-Refren x4 –
Rece, și mai rece, și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece
Rece, rece, și mai rece și mai rece
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu trădarea și durerea, metaforizată prin imaginea unui înger cu o aripă ruptă. În ciuda suferinței, mesajul subliniază reziliența și determinarea de a merge mai departe, chiar și rănit.