BALADA CHIRIAȘULUI GRĂBIT
G. Topîrceanu.
1. Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec
Rămâi sănătoasă, cucoană
Că-mi iau geamantanul și plec
Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum
Ce demon mă pune-n mișcare
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Refren:
Vreau să știu și eu
Care e rostul meu
E abstract, dar foarte normal
E demodat, dar foarte ciudat
Nu știam că puteam
Să strâng toată viața în geamantan
Vreau să spun, chiar acum
Sunt obișnuit cu mersul pe drum.
2. Am stat la mansardă o lună
De-acolo, de sus, de la geam
Și ziua, și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam
Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum
Ce demon mă pune-n mișcare
Ce taină mă-ndeamnă la drum
Sensul versurilor
Piesa descrie un chiriaș aflat într-o continuă mișcare, nesigur de destinația sa și pus pe drumuri de o forță necunoscută. El reflectă asupra rostului său și asupra efemerității vieții, împachetând-o într-un geamantan.