Nu vroiam un zâmbet fals de la tine,
Aveam nevoie doar de tine și puțină iubire,
Ca să fie totul bine,
Dar nu ai acceptat asta, e mai bine.
Știam unde ești mereu și n-ai aflat,
Știam cu cine umblii, e adevărat,
Știam că mă înșelai și-ntr-o bună zi
O să-mi spui că a fost și a trecut,
Că a fost ceva de moment,
Că nu se transformă în ceva permanent.
Și te iertam, dacă țineai la mine,
Ca să ne fie la amândoi bine.
Nu ai acceptat, asta e.
Nu mă interesează acum ce vrei să-mi spui,
Ai plecat și poate e mai bine,
Să uiți cine sunt și mai ales pe mine.
Ți-am pus multe întrebări. Unde? Când? Cine?
Cu speranța în suflet că tu ții la mine.
Îl mințeai pe celălalt, mă mințeai și pe mine,
Așa credeai tu că o să-ți fie bine.
M-ai înșelat, ai plecat, încă nu e nimic,
Dar sper ca ce o să-ți spun o să-ți folosească-n timp,
Sau poate niciodată nu voi înțelege eu
De ce m-ai lăsat când am dat de greu.
Timpul a trecut și eu te-am uitat,
Dar toate vorbele frumoase în suflet le-am păstrat,
Și acum să te-ntorci e prea târziu,
Te rog pleacă, de tine nu mai vreau să știu.
Nu te mai vreau niciodată în viața mea,
M-am refăcut greu după plecarea ta,
Și acum am pe altcineva
Care mă apreciază și țin la ea.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea provocate de o relație în care a existat înșelăciune și lipsă de apreciere. Naratorul exprimă procesul de vindecare și depășire a relației toxice, găsind fericirea alături de altcineva.