Mă culcai și adormii,
La neicuța mă gândii,
Visai dragostea dintâi
Cu neicuța între vii,
Cobora din deal la vale
Și-mi ieșea plângând în cale.
L-am văzut și l-am lăsat,
Era trist și supărat,
La tufa de mărăcine
Unde se vedea cu mine
Și privea la deal, la vale
Poate-i voi ieși în cale.
L-am văzut în vis de noapte
Când dorm și apele toate,
Nu era lună, nici stele
Și venea pe drumuri grele,
Bătea la portița mea
Ca să ies în calea sa.
Mă striga să ies afară
Să-ncepem dragostea iară,
Mă striga să vin în tindă
Dorul lui să mă cuprindă,
Eu am ieșit la fereastră
Tristă de dragostea noastră:
– Du-te, neică, nu mai sta,
Tu ai stricat dragostea!
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis melancolic despre o dragoste trecută. Protagonista își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită, dar și de finalul trist al relației, exprimând regret și durere.