Floare galbină pe vrej,
Vasilică de la Gorj,
Vasilică de la Gorj
Îi băgași în draci pe toți,
Tu mi-ai furat inima
Și mi-o ții la dumneata,
Mi-ai făcut mare belea
De mă vorbește lumea,
Vasilică de la Gorj!
De doi ani ai tot promis
Că-mi faci o viață de vis,
De doi ani și două luni
De când mă porți cu minciuni,
Cu cercei și cu mărgele
Și mi-ai făcut zile grele,
Cu minciuni și cărți poștale
Și-acum te-nsori mai la vale,
Vasilică de la Gorj!
Toate nătântoacele
Își găsesc noroacele,
Dar un bobocel ca mine
N-avusei noroc pe lume,
Vasilică, de știam
Pe tine nu te-ndrăgeam,
De știam că n-o să fie
Între noi statornicie,
Vasilică de la Gorj,
Cine mi-a luat dragostea
N-ar avea parte de ea
Și să aibă zile grele,
Cum le-ai făcut pe-ale mele,
Vasilică de la Gorj!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea unei fete înșelate de Vasilică, care i-a promis o viață de vis, dar s-a însurat cu alta. Ea își exprimă regretul că l-a iubit și îi urează să aibă parte de aceeași suferință.