Frunzuliță, foi de fag,
Te-am iubit, neică, cu drag
Toată vara prin zăvoi
Doar om da ochii-amândoi,
Însă vara a trecut
Și noi nu ne-am mai văzut.
Nu știu, cine-i vinovat?
Ori tu ești că m-ai lăsat?
Ori eu sunt că te-am iubit
Și în dor te-am învelit?
Fă-te, neică, trecător,
Mă tem de dor să nu mor!.
Să faci, neică, cum oi face
Să treci Jiul pe dincoace
Ca să te mai pot vedea
Să-mi mai treacă dragostea,
Ca să mă descarc de dor
Că mi-ai fost drag, puișor!.
Cine-i om și vrea să știe
Dragostea nu-i o moșie,
E-ntristrare și mânie
E și dor, și bucurie,
E-ntristare când o pierzi,
Bucurie-i când o vezi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dragoste și dorință față de o persoană dragă. Vorbește despre trecerea timpului și despre dorința de a revedea persoana iubită, reflectând asupra complexității dragostei, care aduce atât bucurie, cât și tristețe.