Foaie verde salbă moale, măi, măi,
S-a deschis piață mare, măi, măi,
Piață mare, piață mare
Cu mărfuri și cu cântare,
S-a deschis piața-n Obor, măi, măi,
Colț cu Calea Moșilor, măi, măi,
Colț cu Calea Moșilor,
Bucuria fetelor.
În gura Oborului, neică,
Stă fata geambașului, neică,
Stă fata geambașului
În gura Oborului.
Fată de cantaragiu, măi, măi,
Nu te strânge tare-n brâu, puică,
Că te-am aflat și te știu
Vrei să mă omori de viu.
Foaie verde trei smicele, neică,
Iubește-mă din vedere, puică,
De-aproape mă omori, vere,
Cu certuri și cer cu stele,
Uită-te, puică, la mine, puică,
Și eu să mă uit la tine, puică!
Nu fac nimic, vai de mine!
Așa, neică, este bine!.
Lasă-mă ca să-ți fac eu, puică,
O salbă pe placul meu, neică,
Și-un batic de ichișiu,
Mi-ești dragă de când te știu,
Să-ți cumpăr cercei din Tei, neică,
Și papuci de nouă lei, puică,
Și fustă cu fundă mare
Să ne plimbăm pe răcoare,
Să ne plimbăm pe răcoare
Braț la braț prin Piața Mare.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera vibrantă a pieței Obor și o poveste de dragoste jucăușă. Un tânăr își exprimă afecțiunea față de o fată, promițându-i cadouri și plimbări romantice în piață.