Omule, dac-ai putea
Ca să trăiești cât lumea
Și nu te-ai mai supăra
Că-ți trece iute viața,
Și nu te-ar mai bate gândul
Că nu trăiești cât pământul.
De-aia-i bine să ai dor
Și-un suflet de puișor
Inima să ți-o-ncălzească,
De rele să te ferească,
Să te culce, să te scoale
Numai cu vorbe domoale.
Măi omule, cât trăiești
Să nu te mai necăjești
Și ce-ți place să iubești,
Să cânți, să te-nveselești
Că mai greu îmbătrânești,
Să cânți și să trăiești bine
Că nu știi firul cât ține.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la trăirea vieții cu bucurie și iubire, fără supărări, valorificând fiecare moment. Sugerează că optimismul și pasiunea ne ajută să îmbătrânim mai greu și să ne bucurăm de frumusețea efemeră a existenței.