Nu sunt trist că fac armată,
Nici de traiul ce-l trăiesc,
Dar sunt trist că sunt departe
De puicuța ce-o iubesc,
Mi-a dat batistă subțire
Ca s-o am ca amintire,
Ca în vremurile grele
Să șterg lacrimile mele.
Cucule, eu te-aș ruga,
Poartă scrisorica mea
Și du-o la regiment
Unde-i neicuța sergent,
De-o fi cu arma-n spinare
L-aștept pân’ la liberare,
Iar de l-oi găsi culcat
Spune-i că m-am măritat.
Foaie verde, foaie lată,
Când am placat în armată
Mi-am lăsat puicuța fată
Și portița încuiată,
Și când m-am lăsat la vatră
Am găsit bilet în poartă
Și-n bilet scria așa:
„Nu mai sunt iubita ta!
Nu mai sunt cum m-ai lăsat,
Sunt femeie cu bărbat,
Nu mai sunt precum mă știi,
Sunt femeie cu copii!”
Sensul versurilor
Un soldat își exprimă tristețea nu din cauza armatei, ci din cauza despărțirii de iubita sa. La întoarcere, descoperă că aceasta s-a căsătorit cu altcineva și are copii, marcând o pierdere ireversibilă.