Ce mi-ai scris așa târziu,
Neicuță din Târgu Jiu,
Pentru dorul dumitale
Ca să bat atâta cale,
Ca să bat atâta drum
Când eu n-am nimic să-ți spun?
Că tare m-am supărat
De când, neică, ai plecat,
Că te-ai dus din satul meu
Și-am rămas cu dorul greu,
Și te-ai dus cu mândrele
Și-am rămas cu vorbele.
– Mândruță, tu ai uitat
Ce-am vorbit la horă-n sat
Că mă duc să fiu miner
Ș-apoi vin ca să te cer
Ca să vii și tu la Jiu
Singurel să nu mai fiu.
Că sunt multe fete-n lume,
Dar niciuna nu-i ca tine,
Toate au ie cu flori,
Dar n-au ochii negrișori,
Câte fete-am cunoscut
Ca tine nu mi-au plăcut
Că eu, mândro, te-oi lua
Că ești olteancă de-a mea.
Sensul versurilor
O fată se plânge iubitului plecat la muncă, simțind dorul. El o asigură că se va întoarce și că o iubește pentru că este o fată din Oltenia.