Foaie verde, foaie fragă,
Neică, dacă ți-aș fi dragă
Te-ai îndatora la bancă
Și mi-ai face casa-ntreagă.
Cin’ mă vede și mă-ntreabă:
– A cui ești, măi, fată dragă?
– Celui cu mustață neagră
Și cu aluniță-n barbă.
Ce bine e cu neicuță,
Dar e și rău, of, măicuță,
Că te știe lumea toată
Și-ți face de-o judecată.
Judecata e cu preț
Mi te bagă în coteț,
Iar cotețu-i de lipit
Te satură de iubit.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație în care fata își dorește o dovadă materială a dragostei, dar se confruntă și cu judecata comunității. Versurile exprimă atât bucuria relației, cât și teama de consecințele sociale.