Frunză verde de anin, măi aninule,
Jos la umbra unui pin, măi pinule,
Se odihnea un bătrân, măi pinule,
Lâng-o traistă și-un baston, măi pinule.
M-am oprit și i-am vorbit, măi aninule,
Dar era prea obosit, măi pinule,
Stătea în baston proptit, măi pinule,
Și-n traistă n-avea nimic, măi pinule.
– Moșule bătut de soartă, măi moșule,
Dă-mi voie ca să-ți spun tată, măi moșule,
C-am crescut fără părinți, măi moșule,
Ca și florile pe munți, măi moșule,
Sunt singur și eu ca tine, măi moșule,
Rămâi, moșule, cu mine, măi moșule.
Sensul versurilor
Un om singuratic întâlnește un bătrân obosit și singur și simte o legătură profundă cu el. Îi oferă bătrânului companie, recunoscând propria sa singurătate și dorința de a avea o familie.
