Măi copii din depărtare,
Noi vă așteptăm scrisoare,
Că ne-o venit mare dor
Să vă vedem prin obor,
Că de când voi ați plecat
Noi de dor n-am mai scăpat,
Nu mai avem alinare
Nici în zi de sărbătoare.
V-am crescut copii în sat
De-nsurat și măritat,
Părinții i-ați îmbătrânit
Niciun dram nu și-au trăit,
Până noi mai suntem vii
Întoarceți-vă, copii,
Cu toți să ne-nveselim
Poate mâine noi murim.
Străinătate ne-mpacă-tă,
Tu necăjești lumea toată,
Pe unii i-ai fericit,
Iar pe alții i-ai ‘negrit,
Unii trăiesc tot în râs,
Alții numa-n dor și-n plâns,
Cât ați fi de-ndepărtați
De părinți să nu uitați!
Refren:
Of, dor,
Veniți copii de departe,
Of, dor,
Că de dor nu se mai poate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al părinților pentru copiii plecați departe. Ei își doresc ca aceștia să se întoarcă acasă înainte să fie prea târziu, subliniind sacrificiile făcute pentru ei și impactul absenței lor asupra vieții părintești.