Verde, verde, salcia,
Eu am văzut lumina
Într-o zi duminica
Când afară se lumina
Și soarele răsărea,
Muica-n brațe mă ținea
Și mă legăna,
Noroc îmi ura.
M-a făcut muica toamna
Să umblu-n toată lumea,
M-a legănat cu piciorul
Prin străini să îmi duc dorul,
M-a legănat muica lunea
Prin străini să-mi mănânc pâinea,
Greu mi-e fără tine
Și traiul prin lume.
Într-o zi de sărbătoare
A venit o ghicitoare,
Te-a chemat, muică, la poartă
Norocul să mi-l ghicească
Și ți-a spus că voi pleca
Departe de dumneata
Și te-ai întristat,
Lacrimi ți-au picat.
– Uite baba ce-ți ghicește:
Îmbrăcată gorjenește
Pleacă-n lume și doinește,
Lumea o înveselește,
Cu doina și hăulita
Că așa i-a fost ursita,
Pleacă peste ape
Soarta să și-o afle.
Bine mi-a ghicit,
Bine mi-a ursit!
Mi-ai dat turtă coaptă-n vatră
Ca să colind lumea toată,
Îmbrăcată gorjenește
Cu maramă și oprege
Să cânt doina, hăulita
Că așa mi-a fost ursita,
Știu că ți-a fost greu
Și-ai dus dorul meu,
Greu mi-a fost și mie
Dorul pentru tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane plecate de acasă, amintindu-și cu drag de mama și de copilărie. Destinul, prezis de o ghicitoare, o poartă prin lume, dar legătura cu originile rămâne puternică.