– Leliță din Cărbunești,
Nu vezi că îmbătrânești,
Ce tot stai și te gândești
De nu te căsătorești?
– Ba eu m-aș căsători,
Dar nu știu ce-oi nimeri.
Oi nimeri vreun chefliu
De vine noaptea târziu,
Oi nimeri vreun stricat
De umblă noaptea prin sat,
Oi nimeri vreun nebun
Să torc eu să-i iau tutun.
– Gândește-te, mândro, bine
Până sunt eu lângă tine,
Că dacă m-oi deștepta
Mult oi plânge și-oi ofta,
N-om împlini dragostea,
Vai de inimioara mea!
– Du-te, neică, duce-te-ai,
Aminte să nu mai ai,
Du-te, neică, să te duci,
Aminte să-ți mai aduci
De-ale noastre vorbe dulci
Care le vorbeam prin lunci
Când eram copilași mici.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă dialogul dintre o fată și un băiat. Fata este indecisă în privința căsătoriei, temându-se de ce soartă o așteaptă, în timp ce băiatul o îndeamnă să se gândească bine până nu e prea târziu, amintindu-și de dragostea lor din copilărie.