Frunzuliță, foi de boji,
Frumoasă-i toamna la Gorj
Când se culeg viile
Și se coc castanele,
Mustul fierbe-n pivniță,
Cum să mori de inimă,
Neica pune vinu-n cană,
Pe foc se frige-o pastramă.
Hai neicuță-n deal la vie
Să culegem razachie,
Să culegem strugurii
Că s-au făcut ruginii,
Eu culeg de pe lăstar,
Du-i cu banița la car,
Trage carul lângă vie
Și sărută-mă, Ilie!.
Hai, neică, duminică
Și ia hora-n poiană,
Joacă-n horă pe Sabina
Să se ducă pomina
Că-i toamnă și sunt mireasă,
Hai, aduceți vin pe masă
Că să ne cinstim cu nașii
Împreună cu nuntașii,
Puneți friptură pe masă
Că gorjeanca e mireasă,
Să joace toată lumea
C-o dată e nunta mea.
Refren:
Ia, neicuță, ulcica,
Ciocnește cu gorjeanca,
Scoate-mă, neică, la joc
Să-mi ia călcâiele foc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera festivă a toamnei la Gorj, unde se celebrează nunta și se culeg roadele. Versurile evocă bucuria, dragostea și tradițiile locale, invitând la dans și voie bună.
