Polina Manoilă – Dragul Mamei, Drag Ostaș

Frunză verde matostat,
Doarme dus întregul sat,
Numai colo-n odăiță
Scrie-ncet o măiculiță
La o masă de stejar
Către fiul militar.
– Dragul mamei băiețaș,
Dragul mamei, drag ostaș,
Slova-mi când în mâini vei ține
Să fii sănătos și bine
Cum pe-aici noi toți suntem
Și cu drag te-mbrățișăm.
Vorbii ieri cu Lenuța
Are să-ți scrie și ea,
S-o iubești că-i mândră fată
Și cu mult dor te așteaptă,
Dar mai des tu să ne scrii
Că la tine gândul ni-i.
Tu, dragul mamei băiat,
Să fii, mamă, bun soldat,
Să-ți asculți superiorii
Că tu ești, mamă, al țării,
Și-nchei, dragul meu băiat,
Sărutându-te cu drag.

Sensul versurilor

O scrisoare de la o mamă către fiul ei, soldat, exprimând dragoste, dor și mândrie patriotică. Îl îndeamnă să fie un soldat bun și să asculte de superiorii săi, asigurându-l de dragostea și gândurile familiei.

Lasă un comentariu