Dorule din Târgu Jiu,
Așteaptă-mă c-am să viu,
Nu mă mai purta cu vorba
Și nu mai sta prin Craiova,
Chiar dacă tu ești departe
Eu te-aștept și zi și noapte,
Ai plecat aseară devreme
Să-mi iei cercei și mărgele.
Vorbesc fetele la furcă
Că tu stai numai prin luncă,
Îți plac fetele cu casă
Și cu avere frumoasă,
Eu n-am casă, nici avere,
Dar te iubesc cu plăcere,
De mă iei la casa ta
N-ai să mai aprinzi lampa.
Eu sunt ca luna pe cer,
Vreau să fii și tu la fel,
Să nu mai vezi pe alta
Decât pe gorjeanca ta,
Vezi cum umblă vorbele,
Cum îți strici tu numele,
Dacă vrei să o duci bine,
Rămâi, gorjene, cu mine
La tine în Târgu Jiu
Că-mi ești drag de când te știu.
Vorbesc fetele-n Tismana
Că te uiți după Ioana
C-are avere și casă
Și că e mult mai frumoasă,
Eu n-am casă nici avere,
Dar te iubesc cu plăcere,
Cum te-am mai iubit o dată
Când mi-ai dat dragostea toată.
Ți-ai luat o casă frumoasă,
Grădină cu flori în față,
Ți-ai pus flori pe la pridvor,
Dar tot nu simți al meu dor,
În satul din Boroșteni
Cu mândri vecini gorjeni,
Apa Bistriței curată
Trece pe la a ta poartă,
Îți place să trăiești bine,
Ce folos, ești fără mine,
De mă mai iubești eu viu,
Dorule din Târgu Jiu.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul și gelozia față de iubitul ei, Doru, care pare să fie atras de alte femei cu stare. Ea îi reamintește de dragostea ei sinceră și îl îndeamnă să rămână cu ea, în ciuda zvonurilor și a tentațiilor.
