Decât cu bărbat bătrân
Mai bine floare prin fân
Să-mi cânte păsările,
Să mă taie coasele
Să mă facă pale, pale
Să mă ia Jiul la vale
Unde păsările cântă
Și salcia stă să plângă.
Frunzuliță matostat,
Neiculiță, păr buclat,
Nu ține murgul legat
Că eu nu-s de măritat,
Chiar de măritat să fiu
După tine tot nu viu,
Și bătrână dac-aș fi
După tine n-aș veni.
Mi-a promis și mama bine
Că nu mă dă după tine,
Mi-a promis și-a doua oară
Că mai bine mă omoară,
Mă mărit când oi vrea eu
C-un gorjean pe placul meu,
C-un gorjean de la Hobița
Să nu-mi înstrăinez vița.
Refren:
Au, soarta mea,
Cine-avu parte de ea?
Vai, vai, dorul meu,
Dă-mi bărbat să-l plac și eu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă refuzul unei căsătorii aranjate cu un bărbat bătrân, preferând libertatea și alegerea propriei soarte. Fata își dorește un bărbat pe placul ei, din zona sa, pentru a-și păstra identitatea și tradițiile.