Au pornit olteni la coasă
Și-au rămas oltencele
Să secere grânele,
Toate-mi seceră la grâu
Cu poalele prinse-n brâu.
Du-te, soro, la izvor
Să-mi aduci apă-n ulcior,
Du-te la izvor pe luncă
Să vezi oltenii cum lucră.
Fă-le, soro, cu mâna
Să vie la noi încoa,
Puiule, dacă ți-e dor
Lasă-ți coasa binișor.
Pune-ți coasa pe căpiță
Și vino să-mi dai guriță,
Că mâine-avem sărbătoare
Să facem o nuntă mare
Să jucăm și să cântăm
Cu toți să ne bucurăm.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o zi de muncă la câmp, unde oltenii se ocupă de cosit, iar femeile seceră grâul. Versurile transmit un sentiment de bucurie și anticipare pentru o sărbătoare viitoare, posibil o nuntă, unde toți se vor bucura împreună.