Afurisit de gorjean,
Ți-am tors, nu mi-ai dat un ban,
M-ai pus, gorjene, la sapă
Fără să-mi dai nicio plată,
Ți-am muncit toată vara
Să-mi dai și mie-o para,
Nedormită, nemâncată,
Gurița nesărutată.
Cred și eu că nu ai bani
Că i-ai băut la Arcani
C-o mândruliță codană
C-are-aduce vin la cramă,
Ileana cu părul coc
Ți-a sucit mintea pe loc,
Ileana, fată bălaie,
Te-a lăsat făr-o lăstaie.
De te uitai la Polina
Nu-ți mai trebuia nima’,
Aveai grădina-nflorită,
Masa mereu pregătită,
Îți țineam bine casa
Și-aveai mândrulița ta,
Dar de-afurisit ce ești
Tot la Ileana gândești,
Scoate banii și plătește
Pe mândra care muncește,
Afurisit de gorjean
Că așa ești tu din neam.
Sensul versurilor
The song expresses the resentment of a woman who feels exploited by a man from Gorj. She worked for him without pay, while he spent his money on another woman, Ileana. The singer contrasts herself with Ileana, highlighting her own dedication and the man's foolishness.