Colo-n zarea dimineții,
Printre pomii verzulii
Este bucuria vieții
Satul nostru de copii.
Prin Poiana Mărului
Prin Gura Humorului
Și prin ceața argintie
Zburdam în copilărie.
Aerul curat și ceața
Ne îmbătau nouă viața.
Apa rece, cristalină,
Păsărele în surdină.
Când scoteam noi bicicleta,
Se uita lumea cu drag
Parcă ne montam racheta
Și fugeam repede-n parc.
Azi ne cumpăram papucii,
Prețuri mici, de la talcioc,
Mâine rămâneau tălpicii
Parcă o luam la galop.
Mingea din grădina noastră
Era singurul obiect
Cu care făceam prostii
Poate spărgeam o fereastră,
Eram iertați, eram copii.
Când mergeam cu mama-n piață
Ne opream la magazine
Căutam „bomboane la plasă”
Sau cum spuneau părinții.. la kile.
Atunci nu erau tablete,
Poate doar de ciocolată
Și știam să o-mpărțim ca frații
Nu ca alții, câteodată.
Și eram vreo 10-n sat
10 pușlamale mici
Eram numiți „copii obraznici”
De vecini și de părinți.
Copile drag, uite un sfat,
Să-ți trăiești copilăria,
Că ea nu se mai întoarce
Pentru tine-i bogăția.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute la sat, subliniind bucuria și simplitatea acelor vremuri. Versurile descriu jocurile, aventurile și legăturile strânse dintre copii, precum și importanța trăirii depline a copilăriei.