Am uitat de mult cum arăți,
dar poate ochii-ți erau albaștrii
părul aprins ca pădurile toamna
mâinile mici, și viorii.
Am uitat de mult cum vorbești,
dar parcă aveai glasul scăzut
mai aud ca prin vis o vioară
ingânând în trecut.
Ploua plânge în fereastră
luna râde dincolo de nori
e bine omule c-ai venit în viață
să trăiești un vis printre muritori.
Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
dac-ai murit, dacă trăiești
doar o ciudă smintită mă zbuciumă
crești din zăpezi și mătase.
Ploua plânge în fereastră
luna râde dincolo de nori
e bine omule c-ai venit în viață
să trăiești un vis printre muritori
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de uitare și dorința de a rememora o persoană dragă din trecut. Naratorul își amintește fragmente vagi și trăiește cu o ciudă interioară, amestecată cu acceptarea efemerității vieții.