Mi-aduc aminte când ne iubeam amândoi
Cum ne plimbam prin cartier noaptea până-n toi
Când toți câinii se țineau după noi
Câți nebuni erau pe stradă la ora aia? Noi doi.
Ne plăcea să visăm planuri pentru viitor
Dacă o oră plecai, mi se făcea dor
Atât de mult ne-am iubit
Încât n-am mai ezitat și ne-am căsătorit
Acum erai soția mea,
Eram atât de mândru c-aveam familia mea
Am început de la zero, dar ne-am ridicat
Te aveam lângă mine, mă vedeam realizat
Te ajutam la mâncare: îți curățam cartofii,
Iar seara ieșeam la o bere după colț
Am trăit împreună clipe frumoase,
Dar vieții chestiile astea cam displac!
Au început să vină vremuri grele peste noi,
Sărăcia și-a făcut cuib în casa la noi
Telefoanele sunau disperate:
Când mai îmi dai banii ăia odată, frate?
Seara te găseam cu ochii umflați de plâns
Fă ceva! Nu mai pot trăi așa!
Îmi pare rău că n-am putut oferi mai mult!
M-am închis în mine pentru c-asta m-a durut!.
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!.
Timpul a trecut, ca și problemele
Când unele treceau, veneau altele.
Seara stăteam pe genunchi să ne rugăm
Dumnezeu nu ne-a lăsat ca să cedăm
Prea multe lacrimi au fost vărsate
Prea multe suferințe au fost adunate
Prea multe vorbe au rămas nerostite
Prea multe dorințe au rămas neîmplinite,
Prea multe vise frumoase au fost risipite,
Prea multe sentimente uitate, îngropate,
Prea multe compromisuri au fost făcute,
Prea multe fapte frumoase rămase nesfârșite
Prea multe, prea multe
De ce să mint? Fericirea e ca o virtute!
Mă uit în urmă și în minte îmi sună o întrebare
Iubirea mea, ce am fi fost noi fără Dumnezeu oare?
Mi-aduc aminte când eram amândoi căzuți
Stăteam și ne rugam noaptea în ascuns
Doamne, nu mai putem continua, nu mai putem continua!
Avem nevoie de puterea ta!
Șiroaie de lacrimi pe obraz se scurgeau
Nu erau lacrimi de suferință, erau lacrimi de har
Duhul sfânt ne lega rănile
Suferințe banale, transformate în fericire.
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!.
Te iubesc!
Te iubesc!
Doamne, îți mulțumesc atât de mult pentru soția mea
A fost ca o stea în viața mea
În zilele grele mi-a fost alinare,
Mi-a fost ajutor în clipe nasoale
Acum, te-aș ruga atât de mult, Tată,
Pune pe chipul ei zâmbetul de altădată!
N-o mai pedepsi pentru păcatul meu!
Plătesc eu de două ori, și în locul ei.
Ma doare inima să văd cum plânge,
Sufletul ei ca o floare cum se strânge
În jurul meu cu spini și sânge
Și la final se-ofilește
Căci mediul în care-ai pus-o nu-i priește.
Aș vrea să pot fi altcumva decât sunt
decât sunt..
Aș vrea să mă pot schimba pentru iubirea mea
Aș vrea să pot fi altcumva decât sunt
decât sunt..
Aș vrea să mă pot schimba pentru iubirea mea.
Aș avea atât de multe de spus
Prea departe am ajuns
Vreau să aflu un răspuns
De ce nu mai e ca la început
Suferința m-a învățat să zâmbesc
Dumnezeu m-a învățat cum să iubesc
Cât de greu răul ar fi
Noi doi nu ne vom despărți.
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!
Îmi pare atât de rău!
Aș vrea să pot să fac ceva
Să pot zâmbi din nou
O, iubirea mea!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat față de suferința soției sale, cauzată de greutățile vieții. El își exprimă dorința de a se schimba și de a-i reda zâmbetul, invocând credința și iubirea ca piloni ai relației lor.