2005,
Poca, întors după o iarnă grea,
Cu un nou album, „Primăvara mea”
Yo,
Unii au crezut că nu mă voi mai întoarce,
Cineva are nevoie de o încurajare,
Cineva așteaptă undeva o mângâiere,
Poca la microfon, să dea pe rime realitatea,
Pentru toți cei care mă judecă
I don’t care, ce-a fost a fost,
Calc cu îndrăzneală peste gurile rele,
Harul e mare, harul e mare
Dedic acest album tuturor vagabonzilor,
Tuturor drogaților,
Tuturor dependenților de orice fel și de pretutindeni
Există speranță,
Există o primăvară și pentru tine
Adevarul te va face liber, o dau pe față,
Pentru a-ți rezolva situația de orice natură ar fi ea,
Soluția e una, ți-o spun clar:
Fără Dumnezeu nu vei ajunge nicăieri, nicăieri
Și aici nu încerc aici să-ți bag o lege pe gât,
Sau să te fac adeptul unei secte,
Sau să-ți spun povești frumoase,
Vorbesc de chemarea care o simți în tine
Vorbesc de relația care o ai cu Dumnezeu
Nu mă interesează că recunoști sau nu,
Tu știi mai bine despre ce vorbesc,
Tu știi mai bine de momentele când închizi ochii
Și-ncerci să vorbești cu Dumnezeu,
Dumnezeu mi-a cerut să-ți dau un răspuns la rugăciunea ta
Prin acest album : „Primăvara mea”
Sensul versurilor
Piesa este o introducere la un album, un mesaj de speranță și reîntoarcere. Artistul își dedică munca celor aflați în dificultate, subliniind importanța credinței și a relației personale cu Dumnezeu ca sursă de vindecare și eliberare.