Nu sunt un străin,
Nu, sunt a ta,
Cu furie infirm
Și lacrimi care încă curg pe gât.
Sunt o flacără fragilă și îmbătrânită,
Cu mizerie,
Și când inimile se vor întâlni,
Știu că vei vedea.
Nu vreau să-mi fie frică,
Nu vreau să mor pe dinăuntru, ci să respir,
Am obosit să mă simt așa amorțit,
Îmi dau seama că relieful există când
„Sunt tăiată”.
Poate par nebună,
Sau foarte timidă,
Și aceste cicatrici nu ar fi așa de ascunse,
Dacă doar te-ai uita în ochii mei.
Mă simt singură și mie frig aici,
Mă gândesc că nu vreau să mor,
Dar singurul anestezic care mă face să simt, mă omoară în interior.
Nu vreau să-mi fie frică,
Nu vreau să mor pe dinăuntru, ci să respir,
Am obosit să mă simt așa amorțit,
Îmi dau seama că relieful există când
„Sunt tăiată”.
Durere,
Nu sunt singura,
Nu sunt singura.
Nu sunt un străin,
Nu, sunt a ta,
Cu furie infirm
Și lacrimi care încă curg pe gât.
Dar nu vreau să-mi fie frică,
Nu vreau să mor pe dinăuntru, ci să respir,
Am obosit să mă simt așa amorțit,
Îmi dau seama că relieful există când
„Am fost tăiată”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de durere, singurătate și disperare. Vorbește despre lupta cu anxietatea și dorința de a scăpa de amorțeală, chiar dacă asta înseamnă a se confrunta cu durerea.