Se spune: „Iubirea trece prin stomac”
Deci eu iubesc această Românie, în tranziție
Atât timp cât nu încearcă să mă omoare, prin malnutriție
În era post-decembristă, s-au întâmplat puține lucruri, cu efect pozitiv
Iar speranțele, s-au dus pe p*la, ca un prezervativ
Azi în România, banul te-mpinge la gesturi necugetate
Ca să-l obții, că doar nimeni nu face acte de caritate
Înainte pentru mulți, munca, era brățara de aur turcesc
Azi, compatrioții se duc în Uniunea Europeană și ciordesc
Românu’ o șterge din țară, apoi își cheamă și frații
Nu m-ar mira, ca-n scurt timp, să plece și Dunărea și Carpații
Eu nu plec nicăieri, nu că aș fi un patriot adevărat
De fapt m-aș tira afară, dar cică afară, e frig și nourat
Astăzi e la modă să dai vina pe soartă
Să stai cu mâna în c*r și să zici că viața nu e dreaptă
Atunci dacă nu e dreaptă, înseamnă e stânga
Iar eu fiind dreptaci, ar trebui să dau mereu pe lângă
Dar vezi tu, române, că nu e chiar așa
Norocul e la fel ca l*ba, și-l face fiecare om, cu mâna sa
Iar principiul după care văd că te ghidezi
L-a spus și Caramitru la Revoluție: Fa-te și tu că lucrezi!
Dacă ești prost, ajungi la parnaie, în lanțuri
Sau să sapi șanțuri, iar dacă ești deștept miliardar la Virgil Ianțu
Azi poți să ai surprize și de la cel mai bun amic
Îi dai un deget și el se plânge că i l-ai dat pe cel mai mic
Unii-s așa de proști că apelează la Mama Omida
Care le vinde 2 aspirine, cu un milion, cu care le promite că-i scapă de SIDA
Apoi se aruncă de pe bloc, își dau foc, prin oraș
Preferă să stea la adâncime, într-o cutie de lemn, drept ambalaj
Plus că românu’ e și pretențios, dar tu ce credeai?
Înainte de-a se sinucide, mai vrea să ajungă și în Rai
Și ajungi să te piși pe viață, că te-ai săturat să pierzi la mustață
Deși te bărbierești în fiecare dimineață.
România.. România.. Mă auzi?
Surdo-mută naibii!
Vezi că am schimbat negativu’!
România de azi, mă cam deprimă
Și nu pot schimba situația, nici dac-aș scoate cea mai revoltătoare rimă
S-au emancipat și șmecherii, în cartiere
Ieri aruncau cu pietre, azi au săbii și revolvere
Dacă ți-ai propus să faci figuri, pe unde și-au marcat alții locul
Înainte să ieși din casă, consultă-ți horoscopul
Căci noaptea, străzile sunt nesigure
Deci dacă ții la viață, ia cu tine și un ac de siguranță
Iar impresarii monori, de la ei n-o să accept nici un fel de figuri, sub nici o formă
Mai bine ar pune burta pe carte sau măcar în ciorbă
Azi în România poponarii cică vor drepturi
Mi-e și frică, să mă aplec, să mă leg la șireturi
Orice t*rfă, înainte de a fi dezvirginată
Îl întreabă, pe cel care o va f*te: O să doară, tata?
Majoritatea din ele, ajung să sugă p*la
Pentru a bea un pahar de Santal sau de Coca Cola
Dar sunt t*rfe, care pentru un suc la dozator
Îți ling pielea p***i și pe interior
Credeai că presa este a 4-a putere în stat
Greșeai, e doar o marionetă prin care ești manip*lat!
Închide televizorul și în ziare, să nu crezi ce scrie
Că riști să ajungi un robot, ca cel de bucătărie
Și cine ar trebui să ia atitudine?
Când se vede, că sărăcia în România, e o certitudine
Dar cei ce ne conduc țara
Se gândesc la omul de rând, cum mă gândesc eu la Moș Crăciun, vara
Că în timp ce ei își fac vile, și-și umflă conturile bancare
Îmi spun mie să mă sacrific pentru generațiile viitoare
N-o să fac greșeala Anei, să mă las strivit, între cărămizi
Și nici n-o să mă înec, dac-o să mă scald, în prea mulți bani lichizi
Dar până atunci române, se pare că sunt condamnat
Să rămân înfipt, ca o muscă, în România asta de c*cat
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de situația socio-economică din România, criticând corupția, sărăcia și lipsa de perspective. Artistul se simte captiv într-o țară care nu-i oferă șanse și denunță ipocrizia și inechitatea sistemului.