Pistol feat Drogatu & Piratu – Cu Aripile Rupte

5 Octombrie, ’99, o zi tristă pentru mine,
Atunci m-au arestat pentru 10 bile,
Aveam 18 ani, eram încă puștan,
Nu știam multe lucruri, vroiam doar să fac bani,
Prima zi când am intrat, era totul ciudat,
Când m-au băgat jos în beci, și m-au dezbrăcat,
Fără șireturi, curea, și ce aveam de valoare,
Mi-au lăsat tricou, pantaloni, și o pedeapsă mare,
Multe fețe necunoscute jos,
Pe arest trase în 5 minute, simțeam că înnebunesc,
Paturi jegoase, lenjerii murdare,
Grații la geamuri, și multe becuri chioare,
Trebuia să accept ideea că nu mai pot pleca,
O să rămân aici, mulți ani din viața mea,
Acum libertatea, rămâne pe primul plan,
Degeaba m-au ținut acolo, am rămas golan.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.
Cu visurile furate, un pat întins pe spate,
Cu gândul la casă, și la libertate,
Prins între străini, cu gândul la hârtii,
Înnebunesc să văd aceleași fețe zi de zi,
Aud șoapte în paravan, trag aer în piept,
Tot ce-mi rămâne în cap, eu de-abia aștept,
Să ies să fac bani, să-mi văd familia,
Și femeia mea o arde cu altcineva,
E greu să vorbesc, de copilul meu,
În lipsa mea, sper, să-l ajute Dumnezeu,
Aș vrea măcar o zi să ies afară,
Să vă strâng pe toți în brațe, iară,
Nu știu ce să fac, ca să pot să scap,
Și odată scăpat, vă scot pe toți din cap,
Fii puțin atent, la următorul vers,
Aici nu există frați, toți sunt pe interes.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.
Droguri injectate, mâini încătușate,
Durere, plus, lacrimi de mamă vărsate,
Un procuror, te lasă fără speranță,
În penitenciar, pe viitor, drept casă,
Altuește, de unde vii, ce ai făcut,
Sunt întrebări care le auzi la început,
Într-un fel aici e doar perversitate,
Dacă te scapi de îngeri, te va arde un frate,
Aceleași fețe, zi de zi, doar mâncare proastă,
Vizita, și scrisorile, te mai țin în viață,
Gândul că într-o zi, ca și tu vei fi,
Din nou în libertate cu prietenii.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.
Cu aripile rupte, nu mai pot pleca,
Plătesc pentru greșelile din viața mea,
Cu aripile rupte, nu pot respira,
Știu că zilele astea îmi vor schimba viața.