[Tase]
« Fiule », mama îmi spunea: « Visezi prea mult »
Dar singurul lucru pe care nu-l știam e s-ascult
De mic eram cam detașat de lumea largă
Și acum, din când în când, familia mea se mai întreabă
Dacă sunt perfect normal sau am un strop de nebunie
Eu zic că am mai mult, și înot în el cu veselie
Adevărata alchimie, apariția mea a coincis
Cu prima ritm și primul text de rap scris
Trimis pe Pământ de aceeași mână care m-a creat
Am crescut în viața mea, și-ncontinuu am sperat
Să descopăr tot ce-i real și absolut
Tot ce-i dincolo de adevăr și materie-n necunoscut
Plăcut sufletului, aproape de cei dragi ce-au pierit
Ce mi-au marcat existența și-s de neînlocuit
Cu limba de moarte, tata mi-a lăsat un sfat
Să nu mă dau bătut și să lupt neîncetat
În față, să nu ignori nicio povată
Căci înțelepciunea nu o poți citi pe orice față….
[Refren] X2
Priveste-n față, nu ignora nicio povată
Învață să nu te dai bătut în viață..
[Jada]
De mic, am deosebit binele de rău
Am văzut multe cum se petrec în jurul meu
Au fost zile-n care-l imploram pe Dumnezeu
Căci greul îl cunoști atunci când dai de greu
Ignoram sfaturi, și tot ce-mi zicea mama
De-abia mai târziu, am început să-mi dau seama:
Că în viață, poți apuca o cale greșită
Și tot ce te-nconjoară te duce spre ispită!.
[Refren] X2.
[Carbon]
Mama, tu singura te-ai chinuit s-o ducem bine
Nimic nu poate măsura recunoștința ce-o avem pentru tine…
Iar tu, tata, chiar dacă nu te-am cunoscut îndeajuns
Știu că ai vegheat deasupra noastră, ești prietenul de sus!
Nimic nu poate să răscumpere ce-am pierdut
Când eu și fratele meu aveam 6, respectiv 2 ani, nu mai mult
Nu realizam cu-adevărat ce se-ntâmpla
Că tata-i liniștit ca o stâncă
Plecat într-o călătorie prea lungă
Și la-ntrebările mele, mama se lupta cu sine
Avându-și puterea-n vorbe șoptite, mințindu-ne, știind că nu mai vine
Și cum o nenorocire nu se ivește singură
Datoriile ne-au arătat și starea de lingură… de lemn!
Dar mama nu ne-a părăsit, cred că trăia un infern
Căci la puțin timp
Și cu banu’ s-a pricopsit!
Îi mulțumesc cu Dumnezeu că a scăpat cu viața
Dar a trăit-o sufletește să facă tuturor greutăților față!
Îmi dau seama că eram un drăcușor împielitat
Neastâmpărat și încăpățânat
Ce dădea mereu bătăi de cap…
Și cele două palme ce m-au lovit
Sunt palmele ce au muncit,
Palmele ce ne-au hrănit
Și călăuzit necontenit!.
[Refren] X2
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța familiei, depășirea greutăților vieții și speranța într-un viitor mai bun. Artiștii își amintesc de sfaturile părinților și de sacrificiile făcute de aceștia, subliniind importanța de a învăța din experiențe și de a nu renunța niciodată.