Pietonu – Texte Încinse

N-am echilibru mental, da’ am timbru letal ca plicu’ de Antrax,
În timp ce tu venerezi reviste și ești folosit de p***e ca Tampax,
N-am fax, de azi transmit mesaju’ prin lilieci,
Să te sperii ca de Dracula, noaptea, pe’ntuneric, când ți-o freci, hai treci,
La zid, sau mă forțez să te pun, prin ce spun, indispun,
Orice distrus cu rime trase din tun, dispun,
De tehnici barbare, bolnav psihic și liric,
Tu nu poți să m’oprești, când te lovești de stilu’ meu satiric,
Când aud manele’n jur, jur că’njur ca birjarii,
Sunt vânătorul copiilor fidele a lui Gigi Becali,
Controlez canalii prin telepatie, sau telecomenzi,
Transpir la microfon ca un bucătar într’o zi toridă, când are prea multe comenzi,
Strig sus și tare, că n’am, nevoie de resuscitare,
Sunt smuls din stare, de’aia de câte ori v’ating senzația-i usturătoare,
Știi că azi toți sunt niggaz mă doare’n p**a de seagu americii,
Nu pot fi sfânt, că nu pot să cânt cu toți istericii în coru’ bisericii,
Lumea asta are mai multe poame’n pom decât fructe și doare,
Că’s mai mulți șobolani pe trotuare,
Decât în conducte, induc teribilism în timpanu’ lor, nimeni nu face legea,
Că le’ntorc orice lovitură de zece mii de ori la a zecea..
Am zis doi-zece, lasă-mă două secunde la microfon,
Să-ți arăt diferența dintre pieton, și’afon, te pleznesc cu’un baston,
Dacă tu crezi că poți să iei rime din castron, te castrez,
Vin să deratizez, când văd gândaci, m’ataci, decartez,
Pe tine, că n’am în cap filme cu Boc, poc,
Am zeci de rime pe stoc, încerci să mă’ntreci în cursa asta rămâi la beat, stop,
Te rogi la bani, ca la icoanele de la Prislop,
Ai dume răsuflate, le pun dop, când te iau în vizor, te zbor din stol,
Eu vin cu foi pline de versuri, vezi c’am vers și pe verso,
Alții fac demersuri, eu fără să ies le’arunc un vers din mers și’am șters’o,
Vin cu’un album, se’aude bum, din boxele tale,
Dintr-un fum, te las scrum, cu noxele tale,
Sunt indispus, dispus doar să lupt, să nu fiu distrus,
Văzut de restu’ ca un intrus, văd clar că’n paradis, nu’s,
Între capcane la tot pasu’ și furtuni din senin cer,
Ce se dau oameni buni, da’ se’nneacă’n propriu venin, pier,
Am tratamentu’ pentru comportamentu’ tău de băiat din centru,
Într-un buzunar ai banii lu’ tac’tu, în altu’ Kentu,
Spui că ești pentru, alcool, bani, bătăi și droguri,
Da’ te prostește orice p***ă cu un cur bombat și două tocuri,
O arzi pe după blocuri căutând altercații, bătăi,
Oricum tu și’ai tăi o să plecați acasă doar cu vânătăi,
Băi, eu nu m’arunc în apă dacă nu știu să’nnot,
Încă pot, să lovesc peste bot, orice tâmpit care se ține decât un scrot.