Nu poți să ai totul dacă nu dai nimica la schimb
Întindem mâinile până le răsucim
Cu nasul pe sus până ne prăbușim
N-am învățat să cerem, ci să cerșim.
Ieșim, dar degeaba dacă tot timpul ne-nchidem înăuntru ca-n rocadă
Batem toată seara-n taste și-mi amintesc de momentele-n care bateam strada
Orgoliu peste orgoliu, cu scaunul la cap, da-ncă ne place pe fotoliu
Povestea a părăsit decorul și-a rămas să ne-nțelegem doar cu-un singur click la story-uri.
Închidem partitura, permite-mi să recompun
Țin în mine vorbe goale dacă nu pătrund
Poți să-mi scrii, sigur n-o să pot să mai răspund
Nopțile albe lasă urme, mă trezesc cărunt.
Am ratat ocaziile să ne certăm
Dar am ochit bine cât să ne deconectăm
N-avem niciunul reguli ca să le-ncălcăm
Dar semnele din jur îmi spun să nu mai circulăm.
Stânga-mprejur
Uită de mine și-i perfect
Să nu mi-o fur
Rămânem prieteni numai pe net [x2].
Sunt împăcat cu faptul că nu te-am văzut mai des
Că te-aș fi lipsit din start de-ntregul interes
Și-ai crezut c-o s-o rezolve o poză
Eu am crezut c-o s-o rezolve-un vers.
Relația asta ni s-a terminat până să-nceapă
C-am avut o foame mare și-am uitat de apă
Iată. cine-ar fi zis că ne vedem?
O tipă scumpă, de neprețuit concomitent.
Silueta o clepsidră, și un zâmbet permanent
Să reții mesajul ăsta, c-am lăsat atașament
Deschideam fereastra să rememorez figura
Și-aveai lumină, nu nevoie de curent.
Și lumina-i singura la care mă-ncrunt
Și-admirația-i mare pentru orice e mărunt
Poți să-mi scrii, sigur n-o să pot să mai răspund
Nopțile albe lasă urme, mă trezesc cărunt.
Am ratat ocaziile să ne certăm
Dar am ochit bine cât să ne deconectăm
N-avem niciunul reguli ca să le-ncălcăm
Dar semnele din jur îmi spun să nu mai circulăm
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație eșuată, marcată de lipsa de comunicare și deconectare emoțională. Naratorul reflectă asupra oportunităților pierdute și a modului în care interacțiunile online au înlocuit conexiunile reale.