Stau singur și mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă.
Căci n-am greșit cu nimic
Doar cât am pătimit
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit.
Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Și zorile s-au dus
Ce rece bate vântul.
Am așteptat înfrigurat
Să mă întorc-napoi
Ma-ți judecat, condamnat,
Dar cine sunteți voi?.
Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrățișare
Astăzi doare sărutul pe obraz.
Dar dați-mi viața-napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot și de doi ani de pribegie
Înc-o mie dulce-a mai rămas.
Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranțele?
N-a mai rămas niciuna.
Un gând subit, nerostit
Ma-ncremenește-n loc
Ce-am așteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat.
Dați-mi viața-napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot și de voi
Prieteni de beție
Dintr-o mie câți au mai rămas.
Și timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrățișare
Astăzi doare sărutul pe obraz
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al cuiva care și-a risipit viața pentru alții, ajungând la deziluzie și singurătate. Amintirile trecutului sunt dureroase, iar speranțele s-au stins, lăsând doar un sentiment amar de pierdere și trădare.