Phoenix – Hăituit

Nimic n-a fost atât de roz,
Nimic n-a fost cum trebuia,
Copil mereu însingurat,
Când mă ura și umbra mea.
Ceva s-a întâmplat atunci,
Un glonț din pistol fugit,
O nebunie și-am ajuns,
Eroul nopții încolțit.

Refren:
Hăituit, mereu, viața mea ca un trofeu,
Hăituit, târziu, nu contează mort sau viu.
Hăituit, de-acum, fără casă, fără drum,
Hăituit, cumplit, din apus la răsărit.

N-am fost băiatul cel mai rău,
N-am fost băiatul cel mai bun,
Pe pielea mea am învățat,
Ce să fac și ce să spun.
Din diminețile prea reci,
Din nopțile în care se sting,
Un gând în minte mi-a rămas,
Disperarea s-o înving.

Refren:
Hăituit, mereu, viața mea ca un trofeu,
Hăituit, târziu, nu contează mort sau viu.
Hăituit, de-acum, fără casă, fără drum,
Hăituit, cumplit, din apus la răsărit.

Refren:
Hăituit, mereu, viața mea ca un trofeu,
Hăituit, târziu, nu contează mort sau viu.
Hăituit, de-acum, fără casă, fără drum,
Hăituit, cumplit…

Sensul versurilor

Piesa descrie sentimentul de a fi constant urmărit și persecutat, de a trăi o viață dificilă și lipsită de siguranță. Protagonistul se simte singur și disperat, dar își dorește să învingă aceste sentimente.

Lasă un comentariu