Vezi tu, ziua-ndrăgostiților m-a torturat mereu,
Anul nou și ziua mea sunt zgomotoase, zau.
Halloween-ul e-un carnaj, iar eu mărturisesc
Că eu nu urăsc Crăciunul!.
Vezi că ziua națională mai mereu m-a plictisit
Iar de-ntâi aprilie mai mereu sunt obosit.
Chiar și restul sărbătorilor m-au enervat cumplit,
Dar eu nu urăsc Crăciunul!.
Însă nici nu spun că poate-mi place doar să fiu ambivalent..
Și să-l distrug acum pe loc nu mă pot hotărî,
D-asta devin tensionat!.
Dintre cei mai ticăloși savanți afară sigur voi fi dat
Doar pentru că nu pot jigni Crăciunul cât m-a enervat
Adică ce-ai putea urî când știi că totu-i subiectiv
Iar eu chiar nu urăsc Crăciunul!.
Eu detest pisici și câini,
Detest și florile-n culori,
Chiar și razele de soare,
Păsărelele din pomi,
Mă pot enerva chiar toate și de poți aș vrea să-mi spui
Cum de nu urăsc Crăciunul?!.
Când eram copil era cumplit, Crăciunul nu era chiar rău..
Ori ce pot să fac este-n instinct,
Dar sunt apatic, oare ce s-o fi-ntâmplat?.
Șiii cum să demonstrez că sunt savant și ticălos
Când sărbătoarea de Crăciun nu reușesc să o pun jos
Și de n-aș fi derutat un mare-asalt aș fi lansat
Dar sincer nu urăsc Crăciunul.
..
Oh ce să mai? Finalul!.
Sincer! Sincer! Nu! Eu nu urăsc Crăciunuuul!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o ambivalență față de Crăciun, oscilând între iritare și o incapacitate de a urî sărbătoarea. Naratorul detestă multe lucruri, dar nu poate urî Crăciunul, ceea ce îl frustrează și îl face să se simtă apatic.