Nu pot câștiga când tu lupți împotriva mea
Și mă predau, rănit stau acum în fața ta
Și dacă aș mai putea aș da timpu-n-apoi
Și l-aș lăsa să repare unde am greșit noi.
Dar știi că dragostea e tot, dragostea e tot
Dragostea e focul ce ardea atunci când ne iubeam
Și același foc a transformat în scrum aproape tot ce-aveam
Dragostea e tot. dragostea e tot.
Dragostea e focul ce ardea atât de tare-n noi
Și-acum e doar parfum de scrum, te rog, aprinde-l înapoi.
Două drumuri ce ușor, ușor se despart
Tu pe-un val, eu pe altul, uitat departe în larg
Și ne scufundăm în vise ce n-au culori
Și pierduți fără busolă, rătăcim în doi.
Dar știi că dragostea e tot, dragostea e tot
Dragostea e focul ce ardea atunci când ne iubeam
Și același foc a transformat în scrum aproape tot ce-aveam
Dragostea e tot. dragostea e tot.
Dragostea e focul ce ardea atât de tare-n noi
Și-acum e doar parfum de scrum, te rog, aprinde-l înapoi.
Dragostea e tot. dragostea e tot.
Dragostea e focul ce ardea atât de tare-n noi
Și-acum e doar parfum de scrum, te rog, aprinde-l înapoi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei iubiri pierdute, comparând dragostea cu un foc care a ars intens, dar s-a transformat în scrum. Naratorul exprimă regretul și dorința de a reaprinde flacăra, dar se confruntă cu realitatea despărțirii și a viselor pierdute.