Trandafir și-un bujor
Eu sunt fata din Monor
De pe valea lutului
Și sunt fata Diacului
Am cântat și am jucat
Nu ne-o întrecut alții-n sat
Fruntea jocului am fost
Că așa-i tot neamul nost’
Pe lume când am venit
Părinții mi-am fericit
Că-o avut numa’ fecior
Mo așteptat cu mult dor
Și-am crescut în grădinuță
Un bujor și-o scânteiuță
Tata glasul lui ne-o dat
Mama bine ne-o învățat
Mi-o dat tata glas ales
Și am cântat pe unde am mers
La nunți și la veselie
Și în strană la Liturghie
Am cântat și am jucat
Nu ne-o întrecut alții-n sat
Fruntea jocului am fost
Că așa-i tot neamul nost’
Zică lumea bine, rău
Îi dar de la Dumnezeu
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată dintr-un sat, Monor, care este mândră de originile sale și de talentul muzical moștenit de la tatăl său. Ea cântă cu bucurie la evenimente festive și consideră acest dar ca fiind de la Dumnezeu.