Petru Abrudean – Amintiri

Erau pădurile-n verzite
Pe vremea când ne-am întâlnit
Ai fost frumoasă, cum nu-s multe
Ai fost așa cum am dorit.
Vocea ta îmi plăcea să o ascult
Prin cadrul cu miros de fragă
Dar nu ne-am bucurat prea mult
De tine care mi-ai fost dragă.
Pe când credeam că fericirea
Nu se va mai sfârși-ntre noi,
Atunci tu pe neașteptate
Ai făcut pasul-înapoi.
Așa o fost să nu am parte
De dragoste ce o avui
Și fiecare mai departe
A plecat pe drumul lui.
Pe o bancă de sub nuci
De trei ori ne-am mai văzut
Amintindu-ne de atunci
De când noi ne-am cunoscut.

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație trecută, rememorând momentele frumoase de la început și dezamăgirea despărțirii. Naratorul își amintește cu nostalgie de persoana iubită și de timpul petrecut împreună, dar și de durerea provocată de finalul neașteptat al relației.

Lasă un comentariu