Vreau această piesă să ne lege pe amândoi,
Vreau amândoi să trecem prin război.
Îmi doresc tot timpul să te am aproape,
Nu-mi doresc sentimentul să ți-l port departe.
Chipul tău frumos să-l țin în brațe, aproape,
Și privirea ta să o citesc din vechile citate.
Aș vrea să fiu refrenul ce îl fredonezi când râzi,
Să fiu culoarea ochilor tăi frumoși și blânzi.
Să fiu un visător, să trăiesc din iluzii,
Să ofer tot, iar tu să strângi multe concluzii.
Iubirea este un ocean nesfârșit,
Iubirea caută apusul și cerul infinit.
Cel care iubește simte că trăiește,
Deschide cartea dragostei și o citește.
Și iubirea se poate scrie pe o foaie,
Citind apare sentimentul profund ce te taie.
Te-am cunoscut… [ha]… din întâmplare,
Erai o persoană frumoasă și atrăgătoare.
De atunci totul în viața mea are culoare,
Sentimentul ce ți-l port nu vrea și nu dispare.
Te iubesc nu doar pentru ceea ce ești,
Ci pentru ceea ce sunt, atunci când tu iubești.
Rămâi cum ești, nimic mai mult,
Urmează-mi drumul în tăcere, un mic sărut.
Așa cum soarele apune după munții cei stâncoși,
Așa viața mea apune după ochii tăi frumoși.
Făcând lumina spre cărări albastre,
Tu urci încet, încet spre imense astre,
Cuprinsă de farmec, rămâi printre stele,
Încerc să te caut, te găsesc, rămân și eu cu ele.
Și dacă viața este așa de grea,
Lupt, încerc să zâmbesc și trăiesc pentru ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și idealizată pentru o persoană. Naratorul își dorește să fie parte integrantă din viața persoanei iubite, oferindu-i totul și trăind pentru ea, chiar și în momentele dificile.