Treci tinerețe ca vântul, la mine nu-ți mai e gândul
Nu pleca, mai stai o țâră, că-mi iei dragostea din mână
Eram tânără-n putere, iubeam cu multă plăcere
Tot ce-i tânăr și frumos și la suflet cu folos, mai.
Aveam 20 de ani și-un car negru de doi ani
Umblam satul în lung și-n lat, noaptea-n după sarutat
Mă vedeau doar stelele sărutând mândruțele, mai
Le iubeam, nu le iubeam, dar vorbe dulci le spuneam, mai.
Merg pe drum, mă uit în jos, cine sunt și cine-am fost
De-ar veni vremea de-atunci, când umblam prin văi și lunci
Mândra să fie micuță, s-o văd prin iarba desculță
Să mi-o pun pe fân cosit, să mă satur de iubit
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru tinerețe și dragostea pierdută. Naratorul își amintește cu dor de vremurile trecute, de frumusețea tinereții și de iubirile efemere.