Într-o zi de sărbătoare, la Craiova-n târgul mare
Mă dusei să vând porumb, anul ăsta s-au făcut x2
Pe la sfatul târgului, pe Petrică-l auzii
Cum striga în gura mare: ”Am un cazan de vânzare! ” x2.
Vând cazanu’ de la tata că mă certai cu nevasta
Îmi pare rău că să-l dau, altu’ nici n-o să mai iau x2
C-am umblat cu el prin țară și mi-o adus multă fală
Acum nu mai vreau să știu de mirosul de rachiu x2.
Mai Petrică ești nebun, vrei să vinzi cazanu’ acum?
L-am văzut, e de aramă; ce faci cu pruna la toamnă? x2
Dac-o fi un an mai bun, le las, nu le mai adun
Lasă că le faci magiun; mai, Petrică, ce om bun! x2.
Nu vinde cazanul vere și n-asculta pe muiere
Mai gândește-te un pic, nu știu, zau, te-ai tăcănit! x2
Învață-mă ce să fac, nu știu cum s-o scot la cap
Nu mai am trai cu nebuna, mă toacă la cap într-una!
Spune-i că ți-i l-a lăsat al’ bătrân și nu-i de dat
Mai bine să bem o țuică din cazanul lui Petrică!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o scenă dintr-un târg, unde un personaj pe nume Petrică vrea să-și vândă cazanul de țuică din cauza neînțelegerilor cu soția. Restul oamenilor din târg îl sfătuiesc să nu facă asta și să bea mai bine o țuică împreună.