1 De la Vâlcea-n Târgu Jiu, mai
Nu știu cum să fac să viu, mai
C-a trecut, măndruțo, anul {bis}
De când n-am adăpat calul
La cișmeaua Sâmboteanu.
2 Cal bălan și fără șa, mai
Du-mă la mândruța mea, mai
La Coloana Infinitului {bis}
Unde noi doi ne-am iubit
Ca și-n anul ce-a trecut.
3 Vino, mândro-n pragul serii
Să stăm la Masa Tăcerii
Dragostei ca să-i jurăm {bis}
Jiul martor să-l avem
Și apoi să ne cununăm.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie sentimentală de la Vâlcea la Târgu Jiu, plină de dor și amintiri. Naratorul își cheamă iubita să se întâlnească la Masa Tăcerii și să-și jure dragoste eternă, având Jiul ca martor, cu gândul de a se căsători.