Coace, Doamne, prunele
Să umplem cazanele
Să curgă rachiul pe țava
Să beau cu mândruța dragă (bis)
Hai să bem un păhărel
Numai unul mititel
Hai să bem câte-o cănuță
Adusă de-a mea mândruță.
Hai să bem, să bem, să bem
Până mâine tot ce-avem
Că ne trece un an din viață
Și ne-îmbătrânim la față (bis)
Beau și vin și rachiu
De nimica nu mai știu
Umple-mi ulceaua de vin
C-am la inimă venin!
Merg la cârciumă și beau
Până la ultimul leu
Termin banii pe rachie
Apoi beau pe datorie (bis)
Sunt dator la cârciumăriță
700 și-o guriță
700 și doi poli
Pentru ai ei ochișori
(Eiii.., haida haidaa)
Au, au, au că iar mă-mbăt
Iar mă freacă cu oțet
Mă dor și picioarele
C-au fost coapte prunele (bis)
Da-ne, Doamne, an bogat
Să nu mă-mprumut la stat
Să fac vin mult și rachie
Să nu beau pe datorie.
Bucură-te, cârciumăriță
Că vin să-ți cer o guriță
O guriță și-un pahar
Vin și mâine seară iar!!
Sensul versurilor
Piesa descrie un om care se îmbată constant, ajungând să bea pe datorie la cârciumă. El își dorește un an bogat pentru a nu mai fi nevoit să se împrumute și să bea pe datorie.