Ce plângi inimă și zaci, mai
Că numa’ zile negre-mi faci, mai
Și de dor te prăpădești
Mă mir cum de mai trăiești
Cine te-a pus să iubești, mai
Toată viața ai oftat
Multe lacrimi ai vărsat
Și tot nu te-ai săturat, mai.
Greu se duce dorul, greu
Când iubești ce nu-i al tău
Când iubitul nu-ți ajunge
Și de dor inima-ți frânge
Lacrima din ochi îți curge
Puiul drag nu-ți doarme-n brațe
Nu-l săruți de dimineața
Nu te mai gândești la viață.
Îmi ceri inimă de toate
Da tu vrei tot ce nu se poate
Dacă-i puțin nu-i de ajuns
Dacă-i mult îi greu de dus
Dacă-i mult îi greu de dus, mai
Ce-ai vrea inimă să fac
Numa’ ca să-ți fiu pe plac
Numa’ ca să-ți fiu pe plac, mai
Cât ai fi de fericită
Tot nu te văd mulțumită
Tot nu te văd mulțumită.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi care suferă din cauza unei iubiri imposibile și a dorului. Vorbitorul se adresează inimii sale, întrebând-o de ce plânge și zace, și deplânge faptul că aceasta nu este niciodată mulțumită, indiferent de eforturile depuse.