La bufet țăranii beau țuică fiartă, s-a adus și bere
Sunt multe amintiri din războiul ultim, îl știm
Uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară
Lejer cu armele în bandulieră
Pe cartușe înfloreau lacrimi, purtau în raniță
Mărunte creioane chimice, scrisori, blănițe de iepure, fotografii
Unii au fost cavaleriști ageri, unul a fost sergent sanitar
Unii au rămas cu fața lipită de rădăcini, căștile lor
Adăpostesc vietăți subterane sau poate se dizolvă în săruri
Albastre
Cine știe
Dar sunt și alte amintiri, altele exprimate cu glas răgușit
Până și în acest bufet acaparat de fum dens
Timpul deșartă diamante false și diamante adevărate
Oricum în zorii zilei vor începe cu toții aceeași muncă
Sub aripa înghețată a pădurii și uitând
Tragedii secrete
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din război și viața rurală, juxtapuse cu momente banale într-un bufet. Timpul trece, iar oamenii continuă să muncească, încercând să uite tragediile trecutului.