Petre Stoica – Roata Norocului

Venim la roata norocului neagră și roșie,
semnele ei sunt albe ca ochii destinului,
din malul zilei ies crocodilii cu gura deschisă,
caută roata norocului, vor s-o înghită.
Numai unul câștigă sticla de șampanie.
Este o după-amiază cu aripi obosite,
nici o adiere nu te clintește din loc,
odecolon și pudră și transpirație acră,
mierea melodiei La Paloma ne curge pe buze.
Numai unul câștigă sticla de șampanie.
Roata se oprește cu scrâșnet de iad vlăguit,
unul primește suave flori de mătase,
pentru nunta cu moliile, altul apucă
glastra cu muște uscate anul trecut,
soldatul câștigă oglinda: privește în ea
și fața și-o vede acoperită cu lut.
Cine câștigă sticla de șampanie?
Pe fundul poșetei mai găsești o monedă,
o aruncăm cu nepăsare de prinț a săracului.
Seara târziu,
cu mierea melodiei La Paloma pe buze,
plecăm spre casă cu pușculița de ghips-
în ea să strângem bani să plecăm pe altă planetă.

Sensul versurilor

Piesa descrie iluzia norocului și dezamăgirea care urmează. Roata norocului devine o metaforă pentru viață, unde puțini câștigă, iar mulți se confruntă cu realitatea crudă și cu speranțe deșarte.

Lasă un comentariu