Petre Stoica – Interviu (I)

De ce trăiesc în mediul rural?
Vedeți, aici mai există găini autentice.
Mărarul a rămas tot mărar,
iar ciupercile sunt naturale,
ca de altfel și expresiile țăranilor.
Da, întrețin relații excelente, în special
cu pădurarii.
Nu vă asigur.
Sunt de acord să trecem la altele.
Câte premii literare?
Drept să vă spun, nu-mi amintesc prea bine.
Mai importante, cam vreo patru sute.
Desigur, cel al crescătorilor de albine
m-a bucurat cel mai mult.
Primam cum ingenii laude.
Cartea mea de căpătâi?
Trepetnicul.
Dintre fructele exotice, prefer corcodușele.
Nu pot răspunde, scuzați-mă.
Eroare, nu mă aflam în nicio cabină telefonică,
mă aflam la Pago Pago.
Nu pot răspunde, scuzați-mă.
Da, da, sunt absolut convins,
azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare,
evident cu excepția viespilor.
Exact, sunt foarte bogat,
osed câteva creioane tocite și mai multe flacoane cu paciuli.
Rude?
Destule, din păcate rude sărace.
De unde ați aflat?
Bunica mea a murit de mult,
într-adevăr, îi plăceau acadelele.
Ce hobby?
Țintarul, adevărul, praștia cu recul.
Și eu vă mulțumesc.

Sensul versurilor

Piesa este un interviu absurd cu un personaj excentric care locuiește la țară. Răspunsurile sale sunt neașteptate și pline de umor, creând o atmosferă suprarealistă.

Lasă un comentariu