Pepe – Tărăncuța, Tărăncuța!

Când iese badea la cosit,
Iese și mândra la prășit.
Și la horă duminica
E tot cu ochii după ea
Și când e joc de alunel
Mândruța e tot lângă el!
Păi, tărăncuța, cum e ea,
E drept că babei i-ar plăcea,
Dar când îi cată vorba el,
Ea fuge și nu vrea de fel.
Că într-o zi n-a mai răbdat
Și i-a spus badea supărat:
Tărăncuța! Tărăncuța!
-Cu bujori în obrăjori,
De ce-mi cauți tu pricina?
Vrei să uit că-mi ești vecina
Când îmi ții calea-n grădina?
Noaptea când e luna-n nori?
Noaptea când e luna-n nori?
Tărăncuța! Tărăncuța!
Cu fuiorul prins în brâu,
Ți-a mers vestea de sfioasă
Că te-ncui și ziua-n casă.
Dacă ziua ești fricoasă
Ce cauți noaptea la pârău?
Ce cauți noaptea la pârău?
De data asta, mai fată,
Zi bogdaproste c-ai scăpat,
Dar, te prind eu altădată
Să știi că intru-n păcat!
Tărăncuța! Tărăncuța!
Cu bujori în obrăjori,
O să mă aduci în stare
Să te prind de cingătoare,
Ziua, în amiaza mare,
Să-mi dai fraga buzelor,
Să-mi dai fraga buzelor!
Ea fraga buzelor i-a dat
Apoi l-a luat și de bărbat,
Și au jucat la nunta lor
Popa și domnu-nvățător,
Și au mâncat, și au băut,
Trei zile nunta a ținut.
Trecut-au ani și ani de-atunci
Ș-acolo-n satul dintre lunci
Gospodărie ca a lor,
Și voie bună ca a lor,
Nu mai găsești cât ai căta,
Nu mai găsești cât ai căta!
Tărăncuța! Tărăncuța!
Te-au nins florile de măr,
Nu mai ești tu tinerică,
Dar ești încă frumușică,
Cu trei fire albe-n păr,
Cu trei fire albe-n păr!
Tărăncuța! Tărăncuța!
Cine e ca tine-n sat?
Ai acum o fată mare,
Și de ea ești mândră tare,
Că-i din cap până-n picioare
Cum erai tu altădat’
Cum erai tu altădat’!
Păi, să-ți trăiască fetița
Și să o vezi la casa ei,
Și să-ți trăiască și badița
Și să vă văd cu nepoței.
Tărăncuța! Tărăncuța!
Cu bujori în obrăjori,
Și ne mai făcusi surata,
Doi băieți pe lângă-o fată,
Ce vor crește mari odată,
Mândri de măicuța lor.
Mândri de măicuța lor.