Și sufletul ți-era
deschis și-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă și dificilă..
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara –
visam ziduri înalte
veghindu-ți sufletul –
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri și zidiri.
Am căutat ușa
îngustă și joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a nu putea accesa sufletul cuiva drag, nu din cauza unor obstacole evidente, ci din cauza transparenței și deschiderii sale neașteptate. Vorbitorul se simte dezorientat de lipsa barierelor pe care se aștepta să le găsească.
