Pavel Stratan – Vasile, Toarnă!!!

Pavel Stratan, Vasile toarnă.
S-aude câinele lătrând, pe semne tata de la lucru-mi pare că s-o-ntors,
O veste bună avem băieți că ni-o părut, dar vestea proastă-i că așa s-o fost,
Că azi Vasile s-o născut cu ani în urmă, dar de asta nu-i ușor să treci,
Dar numa’ nu-nțeleg de ce de ziua lui Vasile toți eram la mine-n beci.
Ce fericiți cântam, dar tata-n ușa beciului ne-a invitat pe rând la „bis”,
Ne număra și nu știa pe care primul dintre noi să-l ieie la ucis,
Da’ pân’ la urmă-o înțeles că nu-i frumos să-l bați pe cineva când sta culcat,
Da’ cine nu statea culcat statea-n patru că-n două era greu de stat.
Vasile toarnă!!!
.. de-ar mai fi-n beci ușa,
mi s-ar părea „păpușa”,
.. problema mea nerezolvată.
.. Ce bine-ar fi să fie,
dar tata să nu știe,
.. nu ne-ar mai prinde niciodată..
Ce dulce lunecă hăinuța de pe corpul lu’ Lenuța, de strângeai din dinți,
Ne promitea și alunița c-a să ne-o arate dacă o să stăm cuminți,
Pahare pline, vorbe bune, pur și simplu viața veselă mergea-n toi,
Butoiul care ne părea că-i gata îl lăsam și ne lipeam de alt butoi.
Da’ numai tata nu prea încântat părea de tot frumos acolo ce era,
Ce gânduri noi aveam în cap precis că tata la așa ceva nici nu visa,
Oricum se știe, ziua-i ziua, viața-i viață și ar fi păcat să n-o trăiești,
Și dacă mâine-i a lui Ghiță ziua, tata, tot aicea ai să ne găsești..
Vasile Toarnă!!!